În perioada interbelică, România a cunoscut o dezvoltare industrială semnificativă, susținută de industriași și oameni de afaceri care au contribuit la modernizarea economiei. Aceștia au creat locuri de muncă, au modernizat infrastructura și au consolidat poziția țării în sectoare precum industria petrolului, metalurgia și transporturile. Iată câțiva dintre cei mai importanți industriași români din acea perioadă:
Nicolae Malaxa (1884–1965), fondator al uzinelor cu același nume, specializate în producția de locomotive, armament și echipamente industriale, a jucat un rol esențial în dezvoltarea infrastructurii feroviare din România. În perioada Celui de-Al Doilea Război Mondial, uzinele sale au produs echipamente pentru armată.
Max Auschnitt (1888–1959) a fost un industriaș evreu român, care a condus Uzinele și Domeniile Reșița (UDR), cel mai mare combinat metalurgic din România interbelică. A fost un apropiat al regelui Carol al II-lea și a influențat politica economică a țării.
Aristide Blank (1883–1960), bancher și industriaș, fiul lui Mauriciu Blank, cofondator al Băncii Marmorosch, Blank & Co., a investit masiv în industria petrolieră, fiind în același timp un pionier al turismului românesc, contribuind la dezvoltarea unor stațiuni precum Balcic și Mamaia.
Dumitru Mociorniță (1885–1953) a fost fondatorul unei mari fabrici de pielărie și încălțăminte care îi purta numele. Provenea dintr-o familie săracă și a fost supranumit „băiatul desculț care a încălțat România”, deoarece fabrica sa devenise cea mai mare producătoare de încălțăminte din România interbelică.