Podul de la Cernavodă, realizare inginerească remarcabilă, a fost construit între anii 1890 și 1895, sub îndrumarea inginerului român Anghel Saligny.
Construcția podului a fost necesară pentru a conecta Dobrogea cu restul țării, după ce această regiune a revenit României în 1878. În amintirea acestui important eveniment istoric, la capătul dinspre Cernavodă al podului a fost ridicat un monument din bronz, reprezentând doi dorobanți, în memoria eroilor căzuți în Războiul de Independență.
Podul de la Cernavodă a fost, la acea vreme, cea mai lungă construcție de acest tip din Europa. Construit din oțel, cu o lungime de peste 4 kilometri, podul a permis traversarea Dunării, facilitând comerțul și transportul și ducând astfel la intensificarea activităților economice. De asemenea, a stimulat dezvoltarea orașelor din apropiere, contribuind la creșterea populației și la diversificarea economiilor locale.
În timpul construcției, Saligny a colaborat îndeaproape cu autoritățile române, inclusiv cu regele Carol I, care a susținut financiar și politic acest proiect. Regele a înțeles importanța infrastructurii pentru dezvoltarea economică și socială a țării, iar podul a fost văzut ca un simbol al modernizării României.
