Potrivit istoricilor, numele de Decebal înseamnă „cel curajos” sau „cel puternic”. Regele dac s-a numit inițial Diurpaneus, căpătând supranumele de Decebal ca urmare a faimei dobândite în lupta de la Tapae, din anul 87, când a reușit să oprească armatele împăratului Domiţian, conduse de generalul Fuscus.
Datorită bătăliilor pe care le-a purtat, Decebal este adesea văzut ca un simbol al rezistenței geto-dacilor împotriva invaziei romane. Istorici precum Cassius Dio și Iordanes au scris despre strategia sa militară și despre modul în care a reușit să conducă triburile dacice împotriva unei forțe mult superioare.
Dar regele Decebal nu a fost doar un bun războinic, ci și un diplomat abil, încheind alianțe cu alte popoare ale Antichității pentru a-și întări poziția împotriva Romei. De asemenea, a încurajat meșteșugurile și comerțul, contribuind la prosperitatea Daciei.
