Apariția cultului Soarelui în Epoca Metalelor este legată de evoluția culturală și spirituală a comunităților din această perioadă, marcată de progrese tehnologice, de dezvoltarea meșteșugurilor și a agriculturii. În Epoca Bronzului, simboluri asociate cu Soarele, cum ar fi cercei, brățări și alte artefacte ornamentale au fost descoperite în diverse așezări, sugerând adorarea Soarelui și a luminii solare. În Epoca Fierului, acest cult a devenit mai pronunțat, Soarele fiind adesea asociat cu vitalitatea, fertilitatea și puterea. Divinitățile solare erau venerate prin diverse ceremonii, dansuri și ofrande, evidențiind importanța agriculturii și a ciclurilor naturii în viața cotidiană.

Practicarea acestui cult este dovedită arheologic de descoperirea unor statuete și vase de lut cu însemne solare sau de existența unor vetre mari, decorate cu motive spiralate. De asemenea, s-au descoperit piese din bronz sau din lut reprezentând care sau luntri solare trase de păsări, vehicule cu care, credeau oamenii preistorici, Soarele călătorește în jurul Pământului.