Deși membru al Tratatului de la Varșovia, în 1968, în contextul Primăverii de la Praga, statul român a refuzat să participe la invadarea Cehoslovaciei. La 21 august 1968, Nicolae Ceaușescu a ținut un discurs în care a condamnat ferm invazia Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia.

Decizia lui Ceaușescu a fost una curajoasă și a avut consecințe importante pentru România, atât pe plan intern, cât și internațional. Pe plan intern, Ceaușescu a fost perceput de populație ca un lider curajos, care apăra independența națională în fața influenței sovietice. Acest moment i-a consolidat puterea, iar regimul său a câștigat sprijin popular pentru o perioadă.

Discursul din 1968 i-a adus un capital de imagine considerabil și pe plan extern, capital pe care Ceaușescu l-a exploatat din plin pentru întărirea poziției României, de stat socialist cu o politică externă autonomă. Țările occidentale au început să vadă România ca pe un partener mai deschis în relațiile diplomatice și economice. România a beneficiat de credite, tehnologii și relații comerciale mai bune cu SUA, Franța, Germania de Vest și alte state occidentale.

Pe termen lung, însă, această independență aparentă nu a dus la liberalizarea regimului. Dimpotrivă, România a devenit din ce în ce mai izolată politic și economic în anii '80, iar Ceaușescu a folosit popularitatea sa din 1968 ca pretext pentru a menține o conducere tot mai dictatorială.

Adunarea populaţiei din Capitală, în Piaţa Palatului Republicii, în prezenţa conducătorilor de partid şi de stat, în legătură cu poziţia P.C.R. faţă de evenimentele din Cehoslovacia (21 august 1968)
Fototeca online a comunismului românesc, cota: 175/1968