Cedările teritoriale către Uniunea Sovietică din 26 iunie 1940 au reprezentat un moment critic în istoria României, Uniunea Sovietică cerând să-i fie cedate Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, sub amenințarea unui conflict armat. Acest episod s-a desfășurat pe fondul Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), înțelegerea secretă prin care Germania nazistă și Uniunea Sovietică își împărțiseră sferele de influență în Europa de Est, Basarabia revenind U.R.S.S.-ului.
La ora 22:00, U.R.S.S. a transmis Guvernului României un ultimatum prin care cerea evacuarea administrației și a armatei române din Basarabia și Bucovina de Nord în patru zile. Motivele invocate de sovietici erau: Basarabia ar fi fost „teritoriu rusesc” pierdut în 1918; populația din regiune ar fi majoritar ucraineană și rusă (ceea ce era fals, întrucât majoritatea era românească); Bucovina de Nord era cerută sub pretextul că ar fi fost populată de ucraineni.
Pe 27 iunie, sovieticii au emis un al doilea ultimatum, reducând termenul de evacuare la doar 48 de ore, amenințând cu intervenția militară. A urmat exodul populației românești din teritoriile ocupate, dar și represiuni sovietice, precum deportări în Siberia și execuții. Crucea Roșie s-a ocupat de hrănirea refugiaților. În Regatul României a fost organizată „Opera de ajutorare a refugiaților”, pentru a ajuta populația strămutată.
