Amprenta ecologică (AE) este o măsură a consumului de resurse, exprimată la nivel individual sau, extins, la nivel de comunitate, regional sau global.

Să ne imaginăm întreaga planetă ca pe o fermă. Avem nevoie de materiale de construcție pentru a construi clădirile și depozitele, de combustibil pentru a încălzi spațiile. Toate resursele trebuie procurate în prealabil. La fel, hrana: ceea ce oamenii doresc să mănânce trebuie mai întâi cultivat sau crescut și sacrificat. AE a fost concepută pentru a ilustra toate aceste procese și efectele lor asupra medului și a le raporta la nivelul individului.

Aceasta face ca impactul uman asupra mediului să fie măsurabil și să existe repere pentru a aplica principiul de bază al sustenabilității: utilizarea resurselor nu trebuie să depășească capacitatea de regenerare a acestora.

Pentru calculul AE la nivel individual, se măsoară suprafața productivă de uscat sau de apă de care are nevoie un om pentru a-și produce resursele și suprafața necesară pentru a-i absorbi deșeurile și emisiile.

Această suprafață se va exprima în „hectare globale”. Capacitatea unui ecosistem de a produce material biologic și de a absorbi deșeurile produse de oameni se numește biocapacitate sau capacitate biologică (BC).

Un hectar global (gha) corespunde unui hectar natural (biologic) cu o productivitate (biocapacitate) medie. Această unitate de măsură ajută la compararea suprafețelor productive (culturi, păduri, oceane etc.) cu diferite niveluri de biocapacitate.

De exemplu:

1 hectar de cultură de cereale este echivalent cu 2,1 gha;

1 hectar de pășune reprezintă 0,5 gha;

1 hectar de pădure reprezintă 1,4 gha;

1 hectar de zonă de pescuit reprezintă 0,4 gha.

În general, 1 hectar de teren cultivat este echivalent cu 2,2 hectare globale.

Cum se aplică unitatea de măsură gha în calculul amprentei ecologice? De exemplu, să comparăm impactul utilizării autobuzului cu cel al utilizării autoturismului. S-a calculat că energia necesară pentru transportul pe o distanță de 10 km/zi/persoană este echivalentă cu productivitatea a 301 m² în cazul autobuzului și cu 1.442 m² în cazul autoturismului.

Acest lucru înseamnă că autoturismul „consumă” resurse echivalente cu o suprafață globală (gha) de aproape cinci ori mai mare decât autobuzul.